Realizarea de azi - Tiramisu in 3 straturi (fara oua)

Tiramisu - cel mai simplu desert italian, foarte raspandit, iventat si re-inventat de toti cei care l-au preparat. 
Bun, recunosc, Tiramisu este un desert care ma batea la cap de multa vreme sa incerc sa-l prepar. Zis si facut, dupa o plimbare mai mult sau putin fortata pana la Lidl (fortata adica ingreunata de cantitatea imposibila de zapada de afara + gerul) am reusit sa fac rost de ingredientele necesare, in cantitati moderate si la preturi destul de OK. 


Odata ajunsi acasa si dupa o Nescafe 3 in 1 savurata impreuna cu Xaara, pentru a ne "trezi" dupa gerul de afara, m-am apucat repede sa prepar desertul cu pricina, si sincera sa fiu, nu cred ca mi-a luat mai mult de 15 minute sa fiu gata + vreo 45 de minute sau o ora timpul de racire.


Cat despre retata pe care am folosit-o, provine de pe acest site : haisagatim.ro
Cautam in mod special o reteta de Tiramisu care sa nu-mi necesite oua, si stiam ca exista o varianta cu frisca lichida in loc de oua. Cea mai adecvata reteta am gasit-o pe acel site. Multumesc autoarei: Amalia!


Cantitatile la mine au iesit putin mai diferite decat in reteta mentionata:

• 200g piscoturi ( 22 buc ) => (mie mi-au iesit 30 buc)
• 250 ml smantana pentru frisca => (am gasit numai de 200ml)
• 250g mascarpone
• 3-4 linguri zahar => (eu am pus decat 2 linguri mari)
• 200 ml cafea neindulcita

Am urmat intocmai intructiunile ei la preparea desertului si la asamblarea acestuia.




Iata rezultatul final:

Sper ca v-am facut pofta de o incercare ;) sau mai multe ^^

Motan - "Vedeta"

Salutari tuturor! As dori sa va fac cunostinta cu motanul-meu-vedeta, in varsta de 14 ani. Inca nu s-a hotarat asupra unui nume de scena, dar raspunde la orice sinonim sau derivare a cuvantului "pisica". Mdaaa, v-ati gandi ca in toti acesti ani ar trebuit deja sa ma obisnuiesc cu toate nazdravaniile cu care m-ar putea surprinde...dar nu este asa. Abia dupa atitia ani s-a hotarat Pisul meu ca ii plac cartofii prajti...si ca vrea si STIE sa manance din mana omului, dar si-a pastrat totusi gusturile "selecte", nu mananca orice sau oricand. De exemplu, nu mananca bucati de carne de snitel, decat daca ii scot coaja din pesmet, sau nu ii plac bucatile de cremwursti daca acestia inca mai scot aburi. Prefera sa se joace hockey cu mancarea pana se raceste...
Adevratul motiv, insa, pentru care a devenit Motan-Vedeta, este din pricina celui mai recent moft al sau: nu mananca bucati de ficatei, decat sub "lumina reflectoarelor". Da... maicamea i-a dat bucati de ficatei, dar nu le-a vrut, s-a dus in schimb sa doarma. Cand m-a vazut ca am iesit in bucatarie cu aparatul foto, s-a gandit sa se dea in spectacol (nu stiu daca a fost din cauza aparatului foto, sau pur si simplu n-a vrut ca mancarea sa ajunga la caine). S-a apucat sa manance, cat timp eu ii faceam poze, si s-a oprit din mancat in momentul in care m-am oprit si eu din facut poze!!! 

Doamnelor si Domnilor, vi-l prezint pe "Pisu - Mofturosul" !

Miracole mici pentru omenie

Cu câţiva ani în urmă am facut cunoştinţă cu parmul Kenzo Jungle Elephant - subtil, pământiu, dar încântător prin felul în care atrage un zâmbet de satisfacţie pe buzele oricui o poartă…şi pe buzele cui o simte.

Nu de mult timp aflasem, din întâmplare, de pe FashionTV, că aceeaşi marcă Kenzo are şi o linie de vestimenţie, foarte şic, fără urmă de prost-gust.

Ieri pe tren, citind revista pentru femei „Marie Claire”, numărul lunii Octombrie, 2011 – cu Jennifer Aniston pe copertă – am dat peste un mic anunţ, pe pagina 22, despre Kenzo cu titlul:

 „Lansare: COLECŢIE PENTRU JAPONIA” – iar anunţul suna aşa -  Kenzo vine în ajutorul misiunii Crucea Roşie în Japonia cu o serie de produse în culorile steagului japonez.

Colecţia se va găsi în magazinele Kenzo începând cu luna octombrie şi conţine o geantă Pagodon, două portmonee mici, un breloc şi o insignă, toate purtând marca Kenzo Loves Japan, iar banii obţinuţi din vânzarea acestora vor fi donaţi victimelor cutremurului.

Un zâmbet până la urechi mi s-a furişat pe buze… Japonezii sunt, după părerea şi după credinţa mea, singurii care au rămas oameni  într-o lume care i-a considerat nimic mai presus de nişte barbari, la început. Iar astfel de gesturi mici, care pot ajuta mii de persoane şă-şi reînceapă viaţa şi să-şi recapete speranţa după tragedii peste tragedii, mă fac şi pe mine să-mi păstrez, măcar o firimitură, din speranţa mea în omenie.

Poems from a sickling

 De doua zile deja ma chinuie o raceala enervanta si sadista, cu un arsenal complet in maneca. Din pura intamplare aceasta raceala combinata cu o conversatie pe Yahoo Messenger a dezlantuit un sir de poezii micute si amuzante, (despre raceala evident).

Distractie placuta!

* Sursa imaginii

I've had four cups of tea today,

Truly amazing, if I may say,

I’ve been feeling kind of sick-ish,

That is why I’ve had four cups of tea

(and I’m not even British)

I have taken eight pills today,

Exaggerated, wouldn’t you say?

But the skin on my nose is screaming,

Irritated from all the sneezing & blowing,

sneezing & blowing and sneezing & blowing,

And I ask, where is this all going?

My head is numb, so now I wonder:

Perhaps I’ve got a minor fever?

My desk resembles a pharmacy:

Complete with hankies, pills

and a big jar of honey,

(If only you were here to savor it with me)

But tonight you sent kisses for my runny nose,

And the time is close to eleven-

And my nose tonight, is in seventh heaven.

Being sick is nobody’s pleasure,

Of that I am very sure,

-especially when you have stuff to do

But the germs don’t care about you-

Writing something was my goal,

-and I discovered-

Sometimes a fever can be a little miracle.

The bathroom means “me-time”, one would think,

People would say “yes!” and not even blink,

It is where you mostly go alone,

Your very own, personal thrown,

But there are those who follow you even there,

The tiny creatures you cannot see, nor hear

And just when your world is dearest

They decide to surprise ya’ …

Yes, they make you sneeze and for a second,

You suddenly become the “Niagara”…

.

Marchizul de Sade - Crimele Iubirii

Marchizul de Sade – Crimele Iubirii

Donatien Alphonse François de Sade, este numele faimosului aristocrat francez, un revolutionar si nuvelist. Marchizul de Sade, cum este mai bine cunoscut, fusese încarcerat un total de 32 de ani din viaţa sa pentru nuvelele sale scandaloase pe vremea lui (sec. XVIII – XIX) şi pentru care rămăsese faimos până în prezent. Operele sale tratau subiecte tabu, precum adulterul, violul, criminalitatea şi sadomasochismul. Filozofia sa bazată pe libertinism, mai ales pe cel sexual i-au adus mai multe acuzaţii, îincarcerări şi chiar şi condamnări la moarte. Un citat scurt din “Eugenie de Franval” ne prezintă pe scurt, oarecum modul lui de a gândi: “Pentru a lumina omenirea şi de a îmbunătăţi morala este singura lecţie pe care le oferim în această poveste. În citirea ei, să descopere lumea, cât de mare este pericolul ce paşte pe urmele celor care se vor opri de la nimic pentru a-şi satisface dorinţele.” –Sade a fost întocmai un astfel de om.

Marchizul are însă, şi opere cât de cât mai blânde, precum este şi opera sa “Crimele Iubirii” – cu şcene sângeroase, banditism tente de erotism, ceva mai blânde, conţine trei nuvele moralistice în care este adesea o provocare să-ţi dai seama oare gândurile cui le citeşti, ale personajului sau cele ale autorului?

Vă voi lăsa câte un scurt rezumat ale celor trei nuvele:

Faxelange sau Greşelile Ambiţiei – Dra. de Faxelange, cea mai frumoasă tînără din Paris îşi va face prima şi singura ei mare greşeală la vârsta fragedă de numai 16 ani. Îl va alege drept soţ pe D. baron de Franlo, un domn aparent perfect, cu o avere imensă, foarte bine educat din toate punctele de vedere, reuşind să o cucerească pe tînăra mult prea naivă prin averea sa. Dra. de Faxelange va afla mult prea târziu că perfecţiunea nu există deloc, şi cu atât mai puţin sub chip omenesc, astfel riscând să piardă comoara ce se afla chiar la picioarele ei, încă de mic copil.

Florville şi Courval sau Predestinarea: O poveste despre trecutul unui bărbat care se-ntoarece împotriva sa, aruncând lumină asupra celor mai crunte adevăruri ale vieţii sale; o poveste incestuasă despre o tînără pe nume Florville, viaţa căreia părând a fi una blestemată, bazate pe abandon şi sprijin, marcate de virtute şi desigur, de vicii, greutatea cărora îi vor aduce sfâşitul într-un final.

Dorgeville sau Ucigaş prin Virtute: Este povestea care demonstrează perfect cum bunătatea, generozitatea şi altruismul pot deveni cu uşurinţă punctele cele mai slabe ale omului, şi cu cât le vei fi însuşit mai mult, cu atât devii mai orb prin naivitate şi prin urmare, cu atât mai vulnerabil. Este lecţia pe care Dorgeville o va învăţa pe propria-i piele. 

Doresc să îi mulţumesc cuiva drag mie, şi anume lui Xaara, pentru că mi-ai dăruit această carte, şi astfel mi-ai oferit şansa de a citi în sfârşit, ceva scris de Marchizul de Sade.

 

Koi fish

 

Ultima mea creatie, aparuta din senin :D  Un peste Koi, de soi japonez. 

Ma plictiseam pe net (da, este posibil asa ceva), si pentru ca nu stiam ce sa caut, m-am uitat dupa picturi asiatice, prima data chinezesti, iar apoi japoneze. Am dat de imaginea unui peste Koi, si mi-a placut. Asa ca mi-am zis sa ma uit si dupa alte imagini cu asa ceva, pana am dat de una care mi s-a parut suficient de usoara pentru o incepatoare, ca mine ^^" Ideea pentru fundal si valurile decorative au venit de la Xaara , iar aspectul imaginii in sine se datoreaza modificarilor ei realizate in PhotoScape. Mie una imi place, arata a pictura japoneza :D dar este realizat pe o coala A4, cu un creion  HB de la Daiso Japan, despre care puteti citi mai multe aici . 

Ca intotdeuna, astept un verdict...sau un diagnostic :)) So?

Un citat

Visez o şcoală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăieşti liniştit şi cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câţiva oameni tineri ai lumii, să vină acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul şi toţi dau lecţii. Totul trebuie învăţat pe din afară şi pe dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar nu vedeţi că au şi ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Şi nu vedeţi că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei şi ei înşişi... Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături. Filozofia ca donjuanism. Pe lângă ea, oamenii de specialitate fac simple căsnicii burgheze. Esenţialul e să cucereşti. Nu să accepţi. Nu să ştii.

Constantin Noica în Jurnal filozofic